Raliul Dakarul adună, an de an, la start, sportivi cu povești extraordinare de viață. Povești în care dorința de a fi cel mai bun depășește obstacolele pe care destinul le presară în calea fiecăruia. Ambiție, hotărâre, mult curaj și o încredere nebunească în propriile puteri, totul transformat în lecții de viață ce pot fi exemplu pentru mulți dintre cei mai tineri.
Pentru Albert Llovera, Dakarul reprezintă pariul cu el însuși, un triumf asupra destinului care l-a încercat cumplit. Sportiv de performanță cu o carieră în plină ascensiune în schiul alpin, Albert Llovera a suferit, în timpul unui concurs un grav accident ce l-a lăsat paralizat de la brâu în jos. Avea 18 ani și toată lumea i se prăbușea. Puștiul originar din Andorra nu a renunțat însă la visul lui și s-a ridicat, mai puternic. Câțiva ani mai târziu avea să urce pe podiumul competițiilor automobilistice, mai întâi la juniori, după care avea să treacă la Campionatul Mondial de Raliuri. Llovera este singurul pilot cu dizabilități care participă în această competiție și se bate de la egal la egal cu sportivii obișnuiți. Mai mult, la ediția 2015 a Dakarului, acesta și-a împlinit visul de trece linia de sosire a celui mai dur rally-raid. El a terminat pe locul 41 la clasa auto și l-a avut copilot pe ibericul Alex Haro Bravo.
„Trebuie să îți accepți destinul” Albert Llovera (48 de ani) nu este adeptul cuvintelor mari. Nu se consideră erou. Nici supraom. Nici cel care a stat față în față cu moartea și a învins. Vorbește despre el ca despre un tip obișnuit, care iubește suficient de mult sportul pentru a nu-i purta pică pentru faptul că l-a condamnat la scaunul cu rotile. Iubește sportul pentru că a luptat să rămână în mijlocul lui și acesta l-a răsplătit cu podiumuri, victorii și o viață nouă. „Astfel de evenimente te schimbă, te fac să vezi viața cu alți ochii. Dacă vei căuta vinovați pentru ceea ce ți s-a întâmplat sau dacă te vei întreba tot timpul de ce eu, îți vei irosi viața într-un mod nu tocmai plăcut. Întotdeauna am încercat să lupt pentru lucrurile în care am crezut, să încerc să arăt că un scaun cu rotile îți poate schimba definitiv viața, dar nu te poate face prizonierul lui”, explică Llovera.
Albert a fost felicitat pentru evoluția din Dakar de către „greii” competiției, Peterhansel și Despres
De la Jocurile Olimpice în scaunul cu rotile Avea 17 ani și participa la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo (1984) din postura de cel mai tânăr competitor din istoria întrecerii. Avea în față o carieră promițătoare în schi alpin, un drum care avea să se frângă doar un an mai târziu, pe 15 mai, tot la Sarajevo, la Cupa Europei la schi. În timpul unei coborâri, în concurs, la viteza de 105 km/h se izbește de un parapet, se accidentează grav și rămâne paralizat de la brâu în jos. „Totul s-a schimbat din acea clipă. Sunt momente peste care treci greu la început, nu-și găsești un rost în viață, contează mult ajutorul celor apropiați. Treci prin toate stările, de la disperare la depresie, la speranță, iar la depresie, însă în momentul în care iei lucrurile așa cum sunt și îți accepți destinul, totul devine mai ușor”, spune acesta. A urmat o perioadă grea de recuperare la spitalul Vall d”Hebron în Barcelona și i-a trebuit un an ca să își revină. Gândul însă îi zbura spre sport. Un alt sport. A încercat să facă întâi baschet, apoi a trecut la sporturile cu motor, unde s-a lovit de un alt obstacol. „Nu au vrut să îmi dea licența de pilot pe motiv că nu pot concura alături de sportivii obișnuiți. Nu se mai văzuse așa ceva până atunci. Abia după doi ani jumătate am reușit să obțin acordul de a participa la cuse. Sunt primul sportiv cu dizabilități din lume care a obținut acest drept”, spune cu mândrie.
Fata lui, atletă de performanță În 1987, la doi ani de la accident devine campion național al Andorrei la quad-uri. Ședintele de recuperare, combinate cu cele de kinetoterapie și antrenamentele riguroase îl fac competitiv și în alte discipline ale motorsportului. În 1991 a început să participe în cursele pe circuit, ca după 8 ani să devină campion al Andorrei și al Cataloniei. Conducând doar cu mâinile, o mașină special adaptată, Albert a devenit singurul pilor paraplegic din lume ce a câștigat titluri în competițiile oficiale. În 2001, cu ajutorul celor de la FIAT avea să debuteze în Campionatul Mondial de Raliuri destinat juniorilor. Apoi a trecut firesc spre Campionatul Mondial de Raliuri, unde, la prima participare, avea să termine pe locul cinci, în Raliul Mexicului. Viața a continuat și în afara sportului: și-a terminat studiile, a devenit doctor ortoped, s-a căsătorit și a devenit tatăl unei fete, Cristina. „Trebuie să te bucuri de lucrurile pe care viața ți le oferă și să le iei așa cum sunt. Mă consider un om fericit și simt acest lucru în fiecare zi, când mă uit la familia mea și la prietenii care mă înconoară”, explică el. Fata lui, Cristina este sportiv de performanță și practică atletismul. Ea a participat la Jocurile Olimpice de la Londra în proba de 100m.
Albert și fiica lui, Cristina, și ea sportiv de performanță
A învins și Dakarul Până în acest an, Dakarul a fost singura competiție care i-a rezistat. După două participări în care a fost nevoit să abandoneze, în 2007 și 2014, Llovera a reușit anul acesta să-și îndeplinească visul și să termine cea mai dificilă competiție de rally-raid din lume. Participant la clasa auto, cu un Optimus MD 06 Buggy MD Rallye, Llovera și copilotul Alex Haro Bravo au terminat pe locul 41. Mașina a fost special adaptată pentru Llovera, pe volanul normal fiind puse două cercuri, unul pentru a accelera și unul pentru a frâna. Mai mult, el a înregistrat timpi buni în mai multe etape ale ediției din 2015, reușind să obțină al treilea cel mai bun timp în Salar del Unyui, câmpia de sare de la 3658 de metri altitudine, unde mulți dintre concurenți au abandonat. „Când stai între 10 și 14 ore într-o mașină unde temperatura ajunge la 50, 60 de grade și este scuturat în toate părțile, e foarte greu. După o zi de Dakar ajungi într-un bivuac unde nu ai unde să mergi să mănânci, e praf, căldură, nu ai nimic pregătit, atunci mă simt ca și cum aș avea Dakarul meu personal. Dar faptul că ești la finiș, că te afli printre învingători, te face să uiți totul”, spune Llovera.
Învingător „Fără limite” Llovera a învățat să trăiască cu handicapul lui și a arătat asta în dorința de a depăși orice obstacol. Mai mult, acesta și-a povestit, cu sinceritate și umor, viața și lupta pe care a dus-o cu destinul în cartea „No limits”. Llovera a fost protagonistul a două documentare, „Lumea e a ta”, nominalizat la Premiile Goya în 2005 și „Albert Llovera – aripile păsării Phoenix”, în colaborare cu actorul Javier Bardem.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER